Informațiile din această secțiune a site-ului sunt destinate exclusiv profesioniștilor din domeniul sănătății, conform Art. 942 din Registrul Naţional al Profesioniştilor din Sistemul de Sănătate. Prin prezenta confirm că sunt un profesionist în domeniul sănătății, în conformitate cu această definiție.
Din păcate, deoarece nu sunteți un profesionist din domeniul sănătății, nu vă putem oferi aceste informații.
Indiferent dacă stăm la birou, facem sport sau urmărim emisiunile TV de pe canapea, sistemul nostru imunitar acționează pentru a ne proteja 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână.
Organismul nostru este expus în mod obișnuit la agenți externi. Pentru a se proteja, corpul nostru utilizează un sistem complex și sofisticat de mecanisme de apărare, cunoscut sub denumirea de sistem imunitar sau imunitate. Există mai multe centre de apărare răspândite în întregul organism, care alcătuiesc această rețea. Cel mai mare centru de apărare se găsește la nivelul intestinului, unde se află flora intestinală sau microbiota intestinală, reprezentând 80% din totalitatea sistem imunitar.
Dacă sistemul de apărare al corpului funcționează corespunzător, organismul nostru nu este vulnerabil la situațiile nefavorabile și agenții externi.
Produsele BioGaia cu Lactobacillus reuteri restabilesc cantitatea de bacterii producătoare de acid lactic pentru a menține o compoziție normală a microbiomului intestinal, în timp ce vitamina D contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar.
Agenții externi pot să pătrundă în organism prin aerul pe care îl respirăm. Așadar, nasul și gâtul dețin propria barieră de protecție – mucoasa de la acest nivel. Mucoasa de la nivelul nasului este acoperită cu cili - niște peri mici ce se mișcă înainte și înapoi, eliminând rapid particulele străine din căile respiratorii. În plus, în mucoasă există un număr mare de celule care distrug „intrușii” și stimulează o reacție imună specifică.
Atunci când „intrușii” pătrund în corp prin cavitatea bucală, fie prin inhalare, fie prin ingerare, aceștia se întâlnesc în prima fază cu „portarii” sistemului imunitar – amigdalele. Suprafața amigdalelor prezintă o serie de orificii, în care se pot acumula resturile de alimente și agenții patogeni. Acestea fac legătura cu țesutul limfatic profund, unde limfocitele (un tip de leucocite) îi pot elimina și pot arhiva caracteristicile oaspeților neinvitați în memoria imunologică.
Structurile îngroșate asemănătoare unor noduri de la nivelul canalelor limfatice prezintă o funcție de filtrare și, de asemenea, conțin diverse celule de apărare. La acest nivel, leucocitele vin în contact cu „intrușii”, se maturează în celule de apărare puternice și apoi se multiplică.
Timusul este o glandă ce poate fi descrisă ca fiind școala unde sunt educate „gărzile de corp” ale organismului și este activă cu precădere în timpul copilăriei. Așa-numitele celule T sunt antrenate la acest nivel, ele jucând un rol esențial în organizarea apărării împotriva unor microorganisme specifice. Celulele T învață să diferențieze între elementele proprii ale organismului și structurile străine, împiedicând sistemul imunitar să atace celulele proprii ale corpului.
Pielea este învelișul extern protector al corpului nostru. Atunci când este intactă, aceasta reprezintă o barieră impenetrabilă pentru majoritatea agenților externi. La fel ca în intestin, o floră bacteriană sănătoasă de la nivelul pielii inhibă creșterea microbilor dăunători. În plus, epidermul conține numeroase așa-zise celule Langerhans, care sunt capabile să absoarbă și să distrugă acești microbi. Și aceste celule, la rândul lor, pot declanșa rapid o reacție imună specifică atunci când vin în contact cu agenți potențial dăunători.
Splina este un organ de mărimea pumnului, cu o circulație sanguină bogată, fiind situată sub diafragm, în partea stângă a etajului abdominal superior. Ca parte a sistemului imunitar, aceasta se comportă ca un centru de depozitare a celulelor de apărare primară. De asemenea, celulele cu funcție de fagocitoză și limfocitele, un subgrup de leucocite, se multiplică la acest nivel. În cazul în care corpul semnalizează o problemă, limfocitele sunt eliberate din splină în sistemul limfatic și combat „intrușii”.
Găzduind 80% din totalul celulelor imune, intestinul este considerat centrul sistemului imunitar. Aceste celule imune comunică în mod constant cu bacteriile intestinale, furnizând în mod continuu stimuli pentru antrenarea sistemului imunitar. Intestinul subțire conține, de asemenea, acumulări de noduli limfatici denumiți plăci Peyer, unde se formează majoritatea anticorpilor.
Mucoasa de la nivelul vezicii urinare și organelor genitale reprezintă, de asemenea, posibile puncte de acces pentru „intruși”. La fel ca la nivelul pielii, această mucoasă conține numeroase celule imune care stimulează o reacție imună specifică pentru a proteja întregul organism.
Unii consideră măduva osoasă locul de naștere al celulelor noastre imune. Acesta este locul unde se află celulele stem, din care se formează toate celulele sângelui, inclusiv leucocitele. Aici se formează în mai multe etape diferite tipuri de celule aparținând sistemului imunitar, cum ar fi celulele cu funcție de fagocitoză, mastocitele, granulocitele, celulele natural killer și limfocitele T și B.
Sistemul dumneavoastră imunitar funcționează non-stop pentru a vă menține organismul în siguranță. Dar cât de multe lucruri știți despre acest sistem complex? Parcurgeți testul BioGaia despre sistemul imunitar și aflați mai multe!
La naștere, sistemul imunitar al copilului nu este încă matur. Sistemul imunitar se maturizează odată cu bebelușul Primele 1000 de zile de viață (începând din momentul concepției) sunt cruciale în cadrul acestui proces, întrucât se dezvoltă microbiomul intestinal, care reprezintă baza pentru funcția imunitară și starea de sănătate ulterior pe parcursul vieții.
Dacă un copil suferă de o infecție bacteriană, acesta ar putea avea nevoie de antibiotice pentru a-și recăpăta sănătatea. În astfel de cazuri este esențial să oferi micuțului organism ajutorul de care are nevoie.
Spre deosebire de alte vitamine, organismul poate produce vitamina D. Din acest motiv, aceasta nu se comportă în organismul nostru similar altor vitamine, ci mai degrabă ca un hormon, o substanță-mesager care reglează procese fiziologice esențiale.
